sâmbătă, 28 februarie 2009

Osci spune: rosu ma prinde...de coada

Osci nu e de mancare !
Osci nu stie ce sunt alea farduri, pensule, creioane, sampoane si nici periuta de dinti nu stie ce e, de abia azi a aflat ca il cheama Oscilococcinum, nu prea a reusit el sa pronunte numele asta, dar am facut impreuna un pact sa ii spunem Osci si a fost de acord. E putin cam dezorientat pe raftul meu cu cosmetice, dar pare sa fie in apele lui. Osci e rosu si prima lui dorinta de indeplinit este sa aduca putin rosu si in viata mea, rosu ambalat intr-un tip simpatic cu umerii largi. Osci e receptiv si si-a deschis lista de dorinte, stati la coada, la o coada rosie fermecata, poate cine stie...va indeplineste si voua o dorinta, eu tin contabilitatea. Poza cu el nu am sa va pun, lucreaza sub acoperire, e diplomat pana la ultimul solzisor. Aventurile cu Osci vor fi relatate mai pe larg in capitolele urmatoare. Pana la o urmatoare dezvaluire a cazurilor lui, Osci va ureaza VANT LA PUPA.
Osci e pestisorul meu fermecat din povestea care e viata mea.

pentru cei ce nu "intelege": Osci e un peste beta, care traieste intr-un bol rotund de sticla la mine in camera, pe etajeta, si mananca 2 bobi de mancarica pt pestisori ca el dimineata si 2 seara, se invarte ca un nebun in bolul lui si are o coada extrem de stufoasa, Osci este un peste, un peste fermecat.

marți, 17 februarie 2009

fericire la milimetru


Nebunii cotidiene:
- i-am facut declaratie de dragoste prietenei mele si i-am cumparat flori de Valentine's day, flori albe pe care sa le inroseasca cu cel mai carmin colorit posibil din iubirea ei
- am dormit in 4 paturi diferite in 5 zile
- prima declaratie de "dragoste" de ziua cu indragosteala a fost un sms de la tata2, care "se gandea sa imi mai spulbere tristetea" pentru ca ma stia singura(nu i-am spus ca mi-am adoptat un Valentin sezonier)
- am reusit sa raman cu exact nici un ban in portofel
- i-am cumparat caramele partenerului(atentie, nu iubit) de ziua cu indragosteala
- am primit pe langa ananas si pepene galben, un bilet cu dragoste inclusa in el, in pachetul de la mama cu pupicii consacrati si de rigoare la sfarsit
- in materie de styling mi-am supus parul unui capriciu pueril si mi-am facut 2 codite, ofranda adusa soarelui
- am descoperit ca ador sunetul tocurilor pe asfalt, e ca un fel de melodie pe care o compun pentru trotuare
- alt element important care tre sa imi suporte mie capriciile, peretele meu de camin, adica jumatetea superioara, pe care l-am impodobit cu cateva chestii
- am inceput excursia cu metroul prin Bucuresti
- am descoperit si un motiv de suparare si anume faptul ca am inceput sa includ timpul in lecturile mele si citesc cantitaviv, nu calitativ cum faceam odata

Realitatile astea cotidiene plicisitoare pot capata conotatii interesante daca le traiesti profund si nu la suprafata.
Frumusetea vietii de zi cu zi consta in a face ca fiecare mic detaliu sa capete o importanta colosala, vitala chiar si secretul pentru a nu te plictisi de lucrurile pe care le atingi, sau de actiunile pe care le faci in fiecare zi, este de a adauga o alta nuanta mereu imaginii respective, de a imbunatati , de a adauga, de a reinventa, de a infrumuseta, de a merge mereu pe acelasi drum cu alti pasi mereu, merita incercarea, iar daca nu veti avea rezultate in 2 sapt puteti returna sfatul ca fiind neviabil...

cantare de "om beat" numai buna pt a-ti starni un zambet pitic si stramb in coltul gurii: Tapinarii- Sunt fericit (nu va recomand primul clip de pe youtube, eu prefer sa cred ca "un pitic ce danseaza" e o metafora)

luni, 16 februarie 2009

bolovan


Decenta se impiedica de nulitatile abundente ale fiecarei zi si moare treptat pe scarile vietii. La fel inocenta, frumosul, generozitatea, iubirea...iubirea mai ales.
Am doar o senzatie ciudata de inghet, inghet pe dinauntru, ca si intr-un cuptor cu microunde care te ingheata dinauntru spre exterior. Simt ca nu ma mai atinge nimic, oricat de sus sau jos ar fi, oricat de ascutit sau zgrimturos ar fi, oricum ar fi, sunt in balonul meu de sticla vid, iar sticla e groasa, am ingrosat-o cu fiecare dezamagire cate putin.
Clandestina intr-o lume betonata,
am devenit treptat si eu de piatra.

sâmbătă, 14 februarie 2009

sarut incheietura mainii tale

Trecand peste dulcegarii, declaratii marunte si cadouri inutile, trecand peste amanuntele acestea care si-au pierdut semnificatiile in decursul iubirilor apuse, vreau sa multumesc, in prezent, mainii care mi-a acceptat degetele rasfrante si mi le-a stans in pumnul sau, facandu-ma sa simt decenta iubirii doar printr-un strans de mana.
Mai mult de atat ar fi peste suficient, asa ca ma inclin in fata IUBIRII.

miercuri, 11 februarie 2009

ziua indragostitilor in avans- viziune sumbra

De abia azi am aflat, cu parare de rau pentru statutul meu de om care pune dragostea in mijlocul tuturor lucrurilor care exista, ca sambata e Valentine's day, prilej cu care toata lumea iubeste pe toata lumea, pe Pamant coboara pacea si armonia si pentru o zi, dragostea rabufneste la toti prin duzine de flori cumparate, gramezi de inimioare dragalase, felicitari cu ursuleti, pinguini, iepurasi si toata gradina zoologica, maimutoiasi de plus, care astia nu stiu ce reprezinta, creierul prea mic al partenerului, presupun, oricum trebuie sa fie ceva mic, moale sau pufos, inofensiv sau nevinovat care sa debordeze de inutilitate si asta inseamna iubire. Vine ziua asta cu indragosteala si rosul tine cu tot dinadinsul sa se imprastie printre noi, sa ne agaseze cu dinamismul lui. Iubitii se saruta ostentativ si in exces pe unde apuca, peste tot, in toate partile, cat mai mult, cat mai des, se saruta ca si cum asta ar fi telul suprem al zilelor acestora de sarbatoare a iubirii, se saruta de parca ar vrea sa se inece, se saruta, se saruta si iar se saruta. Acum iubirea e nerusinata si expusa cu toata goliciunea ei in public, iubirea e violata de toti ochii care o evalueaza dupa roseata trandafirilor, dupa numarul lor, dupa intensitatea zambetului ei, dupa galanteria lui. Iubirea e scandal public, mainile se poarta in perechi pe strazi, saruturile se inmultesc si ele sunt de vreo zece ori mai multe decat in oricare alta zi normala, pentru ca iubirea e mai mare in zi de sarbatoare, in rest e mai putin importanta, dar acum, acum iubirea e tot ce conteaza, doar acum.
Of, cat de lipsita de romantism pot sa fiu, cum ucid eu formele astea incontestabile de exprimare a iubirii, dovezi nemuritoare ale dragostei, in forma cea mai pura existenta. Si totusi eu sunt o romantica incurabila, dar romantismul e altceva, e ala in care pui suflet si parte din tine in ceea ce oferi, romantism e atunci cand faci ceva ce vine din tine, cand faci ceva pentru ca cel de langa tine te-a inspirat, nu pentru ca trebuie sa imiti lumea din jurul tau. Dragostea vine din interior, deci si gesturile si exprimarile ei tot din interior ar trebui sa vina, sa fie originale, cum s-ar spune, dar... Iar iubirea, iubirea e in fiecare zi, iubirea e in fiecare zi, doar ca nu putem sa o exprimam decat intr-o zi speciala pentru asa ceva, de parca ai programa-o, 13februarie-frizer, 14februarie-iubire.

Iubirea e in fiecare zi......................

ps. Ador poza din fruntea acestui post, mi se pare mirobolanta. Fiecare o intelege cum vrea, dar mie, mie mi se pare ca exprima intru totul iubirea.

"Oare dragostea sa fie aia care il tampeste pe om, sau doar tampitii se indragostesc?"
Orhan Pamuk

duminică, 8 februarie 2009

vineri, 6 februarie 2009

copilul din tn ce spune?

exercitiu pentru a nu ma pierde de mine: mi-am invocat copilul dinlauntrul meu sa vina sa ma admire si sa-mi spuna daca este de acord, daca ii place devenirea...copilul a iesit din trecut, a stabatut anii cu sufletul cast si sincer...i-a placut parul meu lung, mereu si-a dorit par lung si nu scurt, de baietel, i-a placut ca nu a inceput sa imi fie frica nici acum, cand sunt mare, de intuneric, i-a placut ca port esarfe ca mama, i-a placut ca ma mai uit inca la desene animate, din cand in cand, ca ma mai dau si acum in leagan...sunt insa lucruri pe care nu le-a placut la mine: nu i-a placut ca inca mi-e teama sa vorbesc cu oamenii necunoscuti, nu i-a placut ca port ochelari, nu i-a placut privirea trista, rezultatul dezamagirilor traite de-a lungul anilor...copilul din mine s-a ascuns apoi in spatele lentilelor ochelarilor, in sclipirea ochilor mei visatori...



descoperirile mele din vacanta asta:

- pestisorul meu din bolul rotund, "ca din povesti", va purta numele Oscillococcinum, alintat Osci
- exista oameni care scriu niciodata asa: "nici-o data" (pe pitzipoanca.org)
- la emisiunile de la tv apar numai Monica Columbeanu si Simona Senzual...beahhh
- mama inca imi da instructiuni de utilizare a timpului meu liber
- iarna poate fi ca vara, hai primavara
- pot sa mananc non-stop :)
- merele se coc mai bine pe soba, la tara
- am fost un copil tare cuminte
- visele sunt conditionate de confortul patului
- visurile sunt gratis, oricat de puerile ar fi
- Stan si Bran(Oliver) ma fac si acum sa rad
- iubirea poate fi si neconditionata

ultima descoperire va fi sa vad daca ma prinde sau nu rozul...am fost o fetita cu sosoni albastri...


”Iesi , copile cu parul balai afara si razi la soare, doar s-a indrepta vremea! Si vremea se indrepta dupa rasul meu."

miercuri, 4 februarie 2009

si daca...



Pe mine ma cauti? Nu ma mai cauta, gaseste-ma! Gaseste-ma dupa multele cortine puse pentru publicul larg, eu nu defilez pe scena si nici ostentativa nu-s. Sunt asa...alb cu mult albastru si rosu chiar, dar foarte putin. Sunt rece pentru restul lumii, pentru tine pot fi flacara, atat, doar pentru tine, om robust in gandire ce-mi dai impresia de consistenta in sentimente. Dar nu veni desfrunzit, impodobeste-ti crengile cu ceva, fie si cu zapada, caci eu optez pentru entitati lungi in timp si late in spatiu, cu margini confuze. Nu-mi veni cu amanunte atarnate de colturile gurii, ai ucide tot farmecul. Asa iubesti copii, pentru ca nu au trecut, doar viitor. Invata de la ei!


"Culeg vise"- Paula Seling

amintiri...pur si simplu


si "daca dragoste nu e..." sunt amintiri si mai e si viitorul, dar cum viitorul e acoperit cu mister, ramane trecutul, neschimbat, mereu acolo, mereu la fel, orice ai face mereu la fel...

am fost amandoi o lume intreaga, cu turme de oi si turme de boi...in mersul meu prin viata am apucat de firul ce il lasai in urma ta pe strada si te-ai desirat prin sufletul meu, incat nu a mai ramas din tine decat tivul ros de timp...ma fascineaza linia de orizont, un sfarsit pentru mine, un inceput pentru restul lumii, asa ca tine...sufletul nu-mi mai incape in forma stabilita de pielea mea, se revarsa prin ochi in valuri de melancolie, durerea mi-e cheag de sange stabilit in piept, iar amintirea e foc ce o topeste si-o face sa-mi impanzeasca tot corpul...ce sa fac eu cu partea din mine care este a ta?unde se duce iubirea care nu mai e?...m-ai calcat in picioare, dar vai, cu sosete albe...

si cand merg pe strada, merg impleticita, caci nu mai stiu unde incep si unde ma termin, inainte eram toata a ta, ma gaseam decupata si depozitata pe sertare in bratul tau si in mana ta si acum...acum am rani la picioare si rani in piept, vulcani de suferinta, caci nu mai pot sa merg pe un drum care nu mai este al meu...oare mai sunt macar sub talpa ta?sau m-ai strivit de tot si eu imi fac planuri nebunesti cum sa excaladez piciorul tau si apoi mai sus, tot mai sus, pana la gatul tau si mai departe...

calci in relatia noastra ca un pinguin, din groapa in groapa, eu te vreau vertical, altfel te trimit la tine acasa printre ghetari...suntem pasari fara calitatea de a zbura, suntem pasari doar prin fragilitatea de ou a ideilor pe care le nastem...te ascunzi dupa scobitori, tu mic, afurisit, inconstient, nerecunoscator, razacios si nefericit, antipatic si indispensabil, tu care poti sa sustii 2 afirmatii total opuse fara sa te contrazici...ne-am despartit din prostia ta, dar tie iti place sa poetizezi criminalitatea...

orice nastere presupune o moarte, orice inceput un sfarsit, tu mi-ai daruit iubirea ta cu moartea inclusa in ea...asta e legea inexorabila a vietii. sa nu ma compatimiti, caci asta e boala de care nimeni nu scapa, ca varsatul de vant, fara revenire, acelea care vin dupa, sunt imitatii, falsuri de iubire. cine zambeste?ooo, nu zambiti, caci de la asta mi s-a tras si mie si n-am scapat si mi-am spus ca nu e alta solutie si m-am aruncat pe culmile disperarii si-am cazut si cad si acum. imi doresc o armura sa ma apere de razboiul de zi cu zi de pe strada, o spada sa strapunga tristetea si -mi mai doresc un cal cu care sa pasesc peste cadavre. a venit frigul, gerul m-a inghetat, de aceea mi-am scos plapuma din dulapul cu amintiri, singura mea zestre si m-am invelit cu ea , dar mi-a fost asa cald ca mi-au iesit ochii din piept si te-am vazut cu inima, plamadit din acelasi material ca si idealul meu. atunci, de abia atunci am inteles pierderea.

luni, 2 februarie 2009

copil cu inima


traim intr-o lume in care toti gresim si nimeni nu e de vina,
traim intr-o lume in care sa devii mai bun inseamna sa iti pierzi sufletul,
traim intr-o lume in care avem nevoie de rau pentru a nu ne simti pierduti...

cred ca mi-am depasit recordul la carti incepute, am pe noptiera improvizata, suspendata de langa patul meu, suspendat si el, cu mine in el, evident...suspendata si eu... 6 carti, pe numarate, toate incepute, unele incepute mai demult, altele abia cumparate...nu ma mai captiveaza niciuna, ma concentrez greu, ma enervez...

"Dama cu camelii" e aproape pe terminate, e ieftina, asa ca si continut, unde sunt vremurile cand nu puteam sa rasuflu pana nu citeam ultimile pag ale unei carti, vremurile in care citeam si o carte pe zi, pentru ca pur si simplu nu puteam sa imi desprind mana dupa ea, se lipea de curiozitatea mea...

mai e "Caterina de Medici" de Balzac pe care am inceput-o pentru ca am citit in iarna Regina Margot", a carei actiune se petrece in aceeasi perioada a Frantei...ma fascineaza regii si reginele si epoca lor si viata lor de trandaveala...

mai am "America" de Kafka, e putin diferita de castelul si procesul pe care le citisem eu...

mai am si "Lacrimi si sfinti" de Cioran care ma tenteaza asa sa ma apuc sa citesc Biblia...

mai am "Mizerabilii", pe care i-am citit cand eram mult mai mica, dar cred ca merita sa recitesc...

"Greata" de Sartre, asta e putin cam dificila, dar e altceva...


Acasa......................renunt la toate cartile pompoase enumerate mai sus si ma apuc de "La Medeleni"...nu imi dau seama de ce nu am reusit niciodata sa duc la sfarsit macar un volum din cartea asta, stiu doar ca prima jumatate a primului volum am citit-o de nenumarate ori, dar niciodata nu am mers mai departe...sper sa imi readuca pofta de citit de atunci cand eram micuta si usor impresionabila(nu ca acum nu as fi)............................am sa imi colorez sufletul cu creta colorata si am sa imi inchid ochii putin ca sa imbratisez copilul din mine......zambate sincere



music: Jason Mraz -Life Is Wonderful
film: Jeux d'enfant

"dragostea e un biscuite in forma de stea"