ADIO

Aceasta este ultima mea pagina pe acest blog.
Multumesc oamenilor care mi-au citit gandurile, care mi-au apreciat stilul, care mi-au scris comentarii, care m-au incurajat sa scriu si tot asa.
Blogul asta a fost refuzul de a rupe orice legatura cu tine, chiar daca nu mi-ai raspuns niciodata, stiam ca citesti tot ce scriu eu aici si imi era de ajuns, dar modul in care mi-ai folosit suferinta transpusa in cuvinte aici a fost prea josnic, injositor pentru mine, dar mai injositor pentru tine.
Tu mi-ai dat ideea sa imi fac blog, iar cercul s-a inchis cand tot tu m-ai determinat sa ma opresc aici.
Ma inclin in fata destinului,
traim intr-o lume in care doar banii conteaza,
iar asta ne ocupa toata inima,
Loreta.

http://www.youtube.com/watch?v=iNKmHvI1s8o&feature=related

fa-mi o barca de hartie ca sa putem zbura

LE-Ce faci tu, TOTUL meu?
LI-Uite defilez prin fata ta cu alt proprietar.

LE-Dar eu, eu ce sa fac fara o casa pentru sufletul meu?

LI-Lasa-l sa zboare.

LE-Dar mi-ai taiat tu aripile cand l-ai aruncat la gunoi.

LI-Costruieste-i altele din deseuri, suntem in timpuri in care totul se recicleaza.

LE-Iubirea niciodata nu va putea fi reciclata din amintiri, puritatea odata pierduta, nu mai poate fi curatata cu nimic, fluturele cand si-a pierdut decolarea e destinat taranii.

LI-Lasa-te adoptata de alte inaripate care nu zboara.

LE-Ha, ha...Cea care tanjeste atat dupa zbor sa se lase constient afundata in mocirla incapacitatii cerebrale de zbor?

LI-Atunci fii zmeu! Lasa-te condusa de o mana sigura pe ceruri cu vant constant. Tu esti copil, lasa-i pe altii sa aibe grija de zborul tau, eu, numai eu stiu cat de copil esti.

LE-Eu vreau sa fiu mare, copil esti TU!

LI-Ba tu!

LE-Vezi!...vreau flori, vreau culori, te vreau pe tine cu petale...

LI-Natanga mai esti. Vei muri o visatoare cu prea multa imaginatie. Lumea e iad, doar tu o vezi cu pene.

LE-Ba, m-au prajit si pe mine in focurile lor, dar eu vreau sa cred ca doar iubirea naste flacari. Iubirea purifica prin scoatea ochilor din craniu, obligandu-te astfel sa vezi cu inima.

LI-Si cum mergi acum prin viata cu inima, organ de vedere?

LE-Cine spune ca merg? Ma tarasc pe urmele pasilor tai gresiti pe lumea asta...

http://www.youtube.com/watch?v=_hUjBXZGCok

Oare vei intelege vreodata cat rau mi-ai facut?

pt tine, copil ce te joci de-a cardiologul...

Injungie-mi iar rana, nu o lasa sa se usuce, da o continuare ochilor nostri gemeni albastri...si totusi ochii mei nu mai plang, au secat stropitorile, doar durerea ma mai inunda...durere seaca...Ce stii tu suflet care a stiut doar sa rada, ce-i aia durere? Cum sa inteleaga aripile tale catusele mele? Tu ai fost creat sa zbori, eu sa iti admir aterizarile in viata mea...

Oameni mincinosi care ne amagesc cand spun ca timpul vindeca, ca alternativele vindeca, ca viciile vindeca, ca intotdeauna exista ceva, cineva mai bun, ce folos ca altceva poate fi mai bun, daca tu vrei sa fie rau? Nu exista vindecare, nu exista remediu, fiecare durere, fiecare dezamagire iti consuma sufletul, putin cate putin, iar sufletul nu e regenerabil, iti omoara latent iubirea pe care poti sa o oferi intr-o viata, pana acolo unde ajungi la insensibilitate iremediabila...dar nu vreau, Doamne cum nu vreau sa ajung un om incapabil de sentimente profunde. Iubesti o data si apoi cum sa mai iubesti? Cum sa iubesti a doua oara cu umbrele de prima oara?

Daca mi-ai taia degetele ca pe ceapa si tot m-ar durea mai putin...Tu razi, surasul tau zglobiu nu are moarte, razi dragul meu, razi si pentru mine cand vei rade...voi plange eu si pentru tine...

ps. Lasa papucii la usa data viitoare.

artista zilei: Alexandina Hristov(Nimic nu e ca tine/ Numai tu/ cantec de leagan/ De cand ai plecat/ Noi doi...cam toate si desigur Om de lut)

agonie umeda

Aceeasi fantana,

alte lacrimi o umplu,

lacrimile mele multe,

nici macar nu sunt scumpe,

abundenta fara consistenta,

pe cand tu, draga mea,

tu ai stiut mereu mai bine ce vrei,

eu am stiut sa spun da mai usor,

pe cand fruntea ta a privit doar orizontul

si atunci cand picioarele ti se afundau in capcane,

fruntea mea a ingenunchiat cersind...

Povesti diferite, aceesi durere imprimata,

a mea sufocanta, a ta inalta...

Toate lucrurile imi par ca-si cara umblele inecului in spate...

Fugi!

fara titlu

marionete fara vointa

Daca ai mai fi din nou aici,

acum, m-as bucura de forma

dintilor tai in carnea mea.

Daca ai mai fi din nou aici, acum,

te-as lasa sa pleci cand ai vrea tu,

te-as lasa sa faci ce-ai vrea tu cu viata mea,

pentru ca fara tine, oricum nu valoreaza nimic.

Daca ai mai fi din nou aici,

acum, cu dintii te-as saruta

si-apoi as pleca in viata mea.

NOI am ramas aceleasi doua papusi,

doar ca nu mai vietuim in aceeasi vitrina...

alta lume ne cantareste valoarea,

alte maini ne poarta prin viata...

se intampla sa fim asa: eu, tu si restul lumii...

http://www.youtube.com/watch?v=NQR83_FKQWc

antologie de picuri de nimic

Mult prea mult- Emeric Imre -asta ascult acum...

Azi m-am uitat de trei ori consecutiv la fix, la ceas...ceva imi sopteste ca pantoful meu va intalni in sfarsit drum plat...

Panza de paianjen- Cella Serghi -asta citesc...sunt inca la inceput si nu m-a captivat atat incat sa nu pot sa o las din maini...

Astazi, in plimbarea mea pe stradutele prost pavate, nu am mai regasit aceeasi placere launtrica, nici ploaia pitica nu mai transforma stradutele in oglinzi in care cerul sa se vada, erau doar balti fara fund...dar mi-am gasit o bluzita naiva de copil...

"Melc, melc codobelc
Scoate coarne bouresti
Ca te duc la balta,
Si-ti dau apa calda,
Si te duc la Dunare,
Si-ti dau apa tulbure,
Si te sui pe-un bustean,
Sa mananci ...leustean "

Hai sa visam ca suntem iar copii! Clovnul desenat pe balonul ce atarna de tavan deasupra patului meu rade si spune:

Eu sunt un clovn...

de LizzyChris

"Eu sunt un clovn care-a uitat să râdă,

Acela datorită căruia zâmbeaţi,

Mă copleşeşte o tristeţe hâdă

Dar spectatorii nu sunt vinovaţi."

Cate un leu din portofelul meu ramane supus in cosul aducatorilor de cantece vechi, in timpuri noi, sub coloane, in Romana, pentru ca...

Iubita mea ti-am cumparat un munte

de Constantin Dragomir

1. Iubita mea, ti-am cumparat un munte

Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani

Are paduri si rauri si o punte

In varsta de un milion de ani

R: Din marele bazar cu amanunte

Platind cu viata tot ce scump era

Iubita mea, ti-am cuparat un munte

Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

2. Ti l-am adus in brate pan' la poarta

E minunat si piatra lui e grea

Comertul ambulant cu munti se poarta

Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

3. Ce munte colosal, un munte straniu

Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir

Iar in adanc sunt straturi de uraniu

Si-am dat putin pe el, un chilipir

4. Si m-am certat cu fel de fel de lume

Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti

I-am injurat de fapte si de nume

Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

5. Iubita mea, gateste marea vale

In care sa-l aduc si sa-l rastorn

S-apoi la nunta regasirii tale

Sa cant ca vanator al lui din corn

6. Iubita mea, ti-am cumparat un munte

Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea

Eu ma retrag in pesteri muribunde

Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:

Am dat pe acest munte viata mea

Versuri: Adrian Paunescu

Inima mea isi pune termopane...

___va urma___

vise masacrate

Pentru paradisul meu pierdut:

http://www.youtube.com/watch?v=WO4wcNVbYOQ

I never promised you a rose garden

Lynn Anderson

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.
When you take,
you gotta give,
so live and let live,
Or let go.
I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.

I could promise you things like big diamond rings,
But you don't find roses growin' on stalks of clover.
So you better think it over.
Well, if sweet-talkin' you could make it come true,
I would give you the world right now on a silver platter,
But what would it matter?
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.

I could sing you a tune or promise you the moon,
But if that's what it takes to hold you,
I'd just as soon let you go, but there's one thing I want you to know.
You better look before you leap, still waters run deep,
And there won't always be someone there to pull you out,
And you know what I'm talkin' about.
So smile for a while and let's be jolly:
Love shouldn't be so melancholy.
Come along and share the good times while we can.

I beg your pardon,
I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes.

To fade.

unde-i fericirea atunci cand nu-i?

Suntem doar niste fiinte bete de iluzii, cersim cateva clipe de fericire , pe care atunci cand le avem, le gasim defecte si visam la altele mai mari...furnici penibile incercand sa atinga marginea orizontului...unde-i fericirea cand nu-i?
Cata tristete sa mai incapa in gandurile mele, pana unde?...macar de as putea sa ma prefac...(geo, iar ai sa ma certi ca scriu despre lucruri triste, mai sunt cativa care ar face acelasi lucru)
Am vazut azi un tip cu un tricou cu sigla de supermen pe piept, iar pe spatele tricoului era o rastusca mica si inocenta...nimeni nu e destul de puternic pe cat vrea sa para...poate ca pana la urma am sa ajung la ratusca din tine, sau poate am sa am parte numai de superman-ul pe care te incapatanezi sa mi-a arati, ce stiu eu, pana la urma si eu tot o fricoasa sunt, oricat as incerca sa par altfel...

melodia zilei: http://www.youtube.com/watch?v=zPDBpQGnjuE

cu un ochi rad, cu altul plang!

mda...fobia de clovni chiar exista, se cheama Coulrofobie...

alte fobii ciudate: http://www.yuppy.ro/articol/Top/2299/Top-10-Cele-mai-bizare-fobii.html

Dupa mult timp in care nu am mai scris vin si spun...mi-e frica!

labute de fericire pe nisipul inimii mele

Pentru prima oara dupa mult, mult timp sper, curcubeul e pe strada mea, e tot al meu, nu e in baltile de pe trotuare, e chiar pe cer, e sus, dar eu si numai eu pot sa il inhalez...mi-e teama sa nu se spulbere daca il ating, trebuie sa mi-l mai doresc inca putin in imaginatie, apoi rogvaiv-ul va patrunde culoare dupa culoare in viata mea...

Nu stiu sa scriu frumos cand sunt fericita, iar acum sunt, FERICITA.............

melc introvertit

Pentru clovni cu zambete pictate,
Dalb, vino, te iau in spate,
Pe tine aleg sa te salvez,
Intre buzele tale ma incadrez!
(mai mult cu v de la vioara, decat cu b de la bass)

In camin, la parter o cutie de pate(sau pateu?) vegetal maggie, la etajul 1, oameni care se respecta, o ceasca de plastic, la doi, cea mai mare cutie, una de porumb fiert...macar din astfel de motive te poti lasa de fumat. Numai pana la doi am ajuns pentru ca de la parter pana la doi erau inchise usile spre ghena. Nu urcasem niciodata pana la doi, de aceea nu stiam niciodata ce este in spatele unei magazii pe cale sa se darame la un vant mai puternic, dar imi imaginam ca sunt alte constructii abjecte din aceeasi categorie, dar nu, este un teren e fotbal cu gazon verde, apoi sunt blocuri. Stim noi vreodata ce sa afla in spatele aparentelor, dupa peretii incarcati de urme de deseuri, stim noi ce se afla dupa gramezile de gunoi aduse ofranda zilnic puritatii? Auzi o tiganca in autobuz ca iti recita Luceafarul de Eminescu de la cap la coada, fara sa se balbaie(cred ca face treaba asta de multa vreme), si iti spui ca lucrurile nu mai sunt ceea ce par, sunt amestecate cu furca in caruta asta, care e viata, ce te plimba doar pe drumuri ce nu au auzit de asfalt. Adevarat ca iarba nu e un motiv foarte bun pentru fotbal, dar macar este intretinuta, deci ca exista, printre uriasi de piatra, pe principiul mijloacele scuza cauza. Lucrurile nu sunt ceea ce par, o multime de oameni pe o parte, o alta multime pe alta parte, la semnalul unui omulet verde, mic: "Tara, tara, vrem ostasi!", "Pe cine?", dar oamenii nu mai stiu sa comunice si atunci se reped toti unii printre altii, isi cauta fiecare calea de unul singur printre gramezile informe de oameni...asta de cheama traversarea bulevardului Magheru, in fiecare dimineata. Ca si cum trotuarul de pe care ai plecat e cel mai nociv cu putinta, de parca cea mai buna solutie e pe partea cealalta, orice ar fi, daca ceva se intampla bine, nu se intampla de partea noastra, nu ne bucuram niciodata de ceea ce avem, tanjim mereu dupa o alta parte, un alt aspect al vietii, unul pe care il vezi, dar nu il ajungi, unul pentru care trebuie sa lupti cu mamuti de fier si tabla. Un om care zambeste, e un om caruia i s-au pescuit colturile gurii...uneori, din greseala fata de expresivitatea fetei, ii este pescuita buza maxilarului si atunci ochii se sesizeaza cu averse. Era odata un clovn care a ramas cu zambetul colorat pe fata, intors in inima.
Hai vino si spune-mi cum sa fiu! Pe cine pacalesti, pe actorii de teatru, tu unul de circ? Ce vezi tu e prea putin spre nimic, dar ai putea, ai putea sa urci la etaje superioare, hai, te poftesc!

melodia zilei: http://www.youtube.com/watch?v=wQ9pEAABU_I

inot cu pene prin vid

Ce fel de oameni scriu bloguri???de ce scriu eu pe un blog?

Oamenii astia care scriu bloguri sunt niste oameni ca toti ceilalti, doar ca au ceva diferit, ei vad dincolo de lumea din jurul lor, vad in special cu inima, emotiile lor se transforma in alte lumi, construiesc cu mintea lucruri nemaiauzite, namaivazute, nemaitraite, isi asuma riscul de a fi cum s-ar spune, creativi, creativitatea are valenta de noutate, deci ei trebuie sa fie putin altfel, trebuie sa aibe o coarda de sensibilitate mai lunga decat cei care isi iau hrana din exteriorul lor, ei sunt cei care au un interior vast spre infinit, interior de unde scot cuvinte asa cum magicienii scot iepuri din jobene, ei cunosc lumea exterioara impodobita cu floricelele din imaginatia lor.

Pretul pe care il platesc ei pentru ca sunt altfel este de a nu fi intelesi deci pusi intr-o cutie inchisa pe care le este lipita eticheta "fragil", de aceea unii ii ocolesc de teama, unii ii dau de-a dura din teribilism, dar foarte putini au rabdare sa stea sa astepte sa le fie deschisa cutia, acestia din urma stiu ca frumosul se castiga, se castiga prin adevar.

Oamenii acestia sunt cei care refuza sa faca compromisuri de moment, si isi amana rasplata pentru viitor, sunt oameni care nu se imbata cu fetisisme straine de convingerile lor, sunt cei care pierd trenuri pentru ca cerceteaza toate variantele posibile de a ajunge undeva.

De ce am eu blog? PENTRU CA POT! (nu-mi e caracteristic raspunsul asta, dar sunt suparata)

eu, cainii, aurolacii si maturatorii de strada

Din seria: "Ce mai e din ce nu am incercat?" sau "Mai e ceva din care nu am incercat?" (aparent la fel, substantial diferite)

Ceea ce m-a schimbat pe mine ca om nu este faptul ca "o foaie de hartie este o simpla foaie de hartie dar are doua fete", ci faptul ca nimic nu te scapa de tine, iti esti incredintat pe viata, daca esti nesimtit devii grobian,
daca esti prost devii mitocat,
daca esti kilt devii scotian (scuze, asta e din rapid, personalul e dual plin:)),
iar daca esti Loret(optional, dar obligatoriu "a"!), devii "taietor de vene pe lung"(HA HA)...
In incercarea noastra de a ne trage la xerox, incercare soldata cu esec incoronat de vesnica admiratie colectiva, pentru ca desigur, daca face si altul la fel ca tine inseamna ca esti seful(din aia doi oameni, imperial STRICTI(memorie de elefantica), de pe insula pustie), ne pierdem de esenta care ne da unicitatea, in asa hal, incat credem ca putem sa ne ascundem de noi, credinta falsa, irefutabil.
Si totusi sunt atatia oameni dispusi sa se traga la xerox-ul comun, fara pudicitate intelectuala(uneori si fizica, daca nu mai intens fizica decat psihica), incat individualitatea e raritate ingradita de prost-gustul "zemei"("Alcoolul ineaca necazurile, dar necazurile stiu ca inoate!") si-a fumului(despre asta nu am o zicala la inde-minte, dar oricum e de rau, "tutunul, alcoolul si chiar sarea("pentru ca retine apa in organism", iar tu ca om, e posibil sa bei multa apa)dauneaza grav sanatatii!").
Ori esti prost, ori esti fara minte...
Visul meu de mic copil este sa ajung sa le raspund copiilor mei la orice intrebare(cat mai competent posibil)...imi amintesc de tatal meu ca era tonomat viu de raspunsuri cascatoate de guri de copii(la propriu) la intrebari obscure. Sunt, deci la perioada de studiu intens si condensat, al vietii!

Acu-i tarziu, hai pa!

ps. filmele fara amor inclus, dedus, subinteles, nu au sare(nu din aia care absoarbe apa, ci din aia care da gust, si nici din aia care are dupa ea "pe masa")-asta fara nici o referire la text...poate
ps,'cred ca puterea mea de accesare o creierului este fara interfon....1 va rog! :)

la multi ani, lady D!

Fluturii sa iti aduca aripile lor de o zi ofranda, azi cand stralucesti mai tare.
Zambeste copila, zambeste cat poti de tare, viata iti aplauda reprezentatia, sunt palme care vor bate pentru tine, undeva, candva, este o inima care asteapta sa fie ascultata de urechea ta, nu-ti pierde finetea din simturi!
Toate florile din lume isi scutura azi polenul in calea ta, esti privilegiata!
La multi ani!

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/fericirea-fiului-meu.html

decupeaza colturile nebunule!

Nichita Stanescu

Lectia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.

procesul castelului americii....

Scrisoare de dragoste

de la Franz Kafka pt. Felice Bauer

11 noiembrie 1912

"Iubita mea Felice! Am sa-ti cer acum o favoare care s-ar putea sa-ti sune un pic nebuna, si pe care am s-o tratez ca atare, ca si cum eu as fi cel care ar primii scrisoarea. Este de asemenea cel mai dificil test chiar si pentru cea mai binevoitoare persoana. Iata care este rugamintea mea:

Scrie-mi doar o data pe saptamana, astfel ca scrisorile tale sa soseasca duminica – caci nu pot indura scrisorile tale de dragoste zilnice, sunt incapabil sa le rezist. De exemplu iti raspund uneia dintre scrisorile tale, apoi ma asez pe pat intr-un calm aparent, dar bataile inimii mele imi cutremura intreg corpul, si pieptul se zbate dureros pentru tine. Eu iti apartin tie, chiar aceasta este cea mai potrivita expresie de a exprima starea mea, si totusi acest concept inca nu exprima totul. Dar tocmai din acest motiv nu vreau sa stiu ce gandesti, ma adanceste in confuzie atat de mult incat nu mai pot infrunta viata, de aceea nu vreau sa stiu ce simti pentru mine. Daca as stii cum as putea, inebunit cum sunt, sa stau in continuare la biroul meu, sau aici acasa, in loc sa sar in urmatorul tren cu ochii inchisi ca sa-i deschid doar cand voi fi cu tine? Ah, este un trist, un trist motiv pentru a nu face asa. Pe scurt: sanatatea mea abia imi ajunge mie singur, nu este suficienta pentru o casatorie, ca sa nu mai zic pentru o familie. Si totusi cand citesc scrisoarea ta simt ca as putea trece cu vederea si lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea.

Daca as avea raspunsul tau chiar acum ! Si cat de teribil probabil ca te chinui, si cum te silesc, in tacerea camerei tale, sa citesti aceasta scrisoare, cea mai urata scrisoare care a stat vreodata pe masa ta. Sincer, imi dau seama cateodata ca numele tau minunat imi merge la inima ca o rugaciune… Ah, numai daca ti-as fi trimis scrisoarea de vineri in care te imploram sa nu-mi mai scrii niciodata, in care iti faceam o promisiune asemanatoare. Ah Doamne ce m-a impiedicat oare sa-ti trimit acea scrisoare ? Toate ar fi fost bine acum. Mai este oare acum posibila o solutie pasnica ? Ne-ar ajuta daca ne-am scrie doar odata pe saptamana ? Nu, daca suferinta mea ar putea fi vindecata in acest fel inseamna ca ea nici n-a fost o suferinta serioasa. Si eu deja presimt ca n-am sa pot rezista cu bine scrisorii de duminica. Asadar, ca sa compensez pierderea oportunitatii de ieri, te rog cu ultimele puteri ramase la sfarsitul acestei scrisori : daca ne pretuim vietile cu adevarat, hai sa le abandonam de tot. "

Franz Kafka (1883-1924) a lucrat marea majoritate a vietii sale ca functionat intr-o companie de asigurari. Extrordinarele sale opere de literatura au fost scrise in mare parte in timpul sau liber si majoritatea scrierilor sale au fost publicate dupa moartea sa de tuberculoza. Marele scriitor Franz Kafka a intalnit-o prima oara pe Felice Bauer in 1912 ; timp de cinci ami cei doi au legat o furtunoasa si in cele din urma neimplinita poveste de dragoste.

"put the blame on me!" spuneai

15 03 2007

de autor anonim in viata

"Abia astept sa iti apar in armura si calare pe un CAL,

LUNI multe vor trece pana la acea clipa,dar sper sa nu mori ASTEPTAN-O

INIMA mea sper sa fie o lanterna cu care sa vezi spunii de trandafir

NEBANUITI in drumul tau spre fericire...

SPER sa iti demonstrez ca eu sunt Adamul tau PIERDUT

Indelungatcautat in timpuri neaccesibile omului care nu stie k dragosteaREPREZINTA

Aripi spre paradis..."

cheia e inceputul si sfarsitul!

http://www.youtube.com/watch?v=lSdwItfpi38

ps. Mai spuneai: EA=bolta cereasca, EL=pamantul, "mereu voi fi langa TINE...", cu coada creata.

"Nu-i asa ca romanticii sunt pesimisti?"

Nichita Stanescu

Nedreptate

"De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?

Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi

să avem

speranţe, pentru frumuseţe

şi pentru duioşie, ochi

şi pentru alergare, picioare?

Atât de nefericiţi să fim noi
incât să trebuiască să ne iubim.

Atât de nestabili să fim noi

încât să trebuiască să ne prelungim

prin naştere

tristeţea noastră urâtă

şi dragostea noastră înfrigurată?"

Colinda pe loc

"Niciodată nu putem greşi prea mult

din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.

Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim

din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim

şi nici prea frumos nu putem să trăim.

Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.

Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte

cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,

Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.

Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,

dar ştim că mai mult nu ni se cuvine."

Mă învelesc de frig...

"Mă învelesc de frig într-o speranţă

cum se-nveleşte soba nou zidită

în relieful de faianţă

cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară

căci n-ai să înţelegi nimic

stimată doamnă-domnişoară

din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,

când nu avem picioare, vino

dar mai ales când voi fi orb,

lumino."

autoportret vandut pe 49 de lei

Mario Benedetti

Tactica si strategie

" Tactica mea este

Sa te admir,

Sa te invat asa cum esti,

Sa te iubesc asa cum esti.

Tactica mea este

Sa-ti vorbesc,
Si sa te ascult,

Sa construiesc din cuvinte

Un pod indestructibil.

Tactica mea este

Sa-ti raman in amintire.

Nu stiu cum sau

Cu ce pretext...

Dar sa-ti raman.

Tactica mea este

Sa fiu cinstit

Si sa te stiu onesta,

Astfel ca intre noi

Sa nu ridicam cortine

Si sa nu deschidem hauri.

Strategia mea este,

In schimb,

Mai profunda si mai

Simpla...

Strategia mea este ca,

Intr-o buna zi,

Nu stiu cand si nu stiu

Sub ce pretext,

Sa ai nevoie de mine. "