luni, 16 februarie 2009

bolovan


Decenta se impiedica de nulitatile abundente ale fiecarei zi si moare treptat pe scarile vietii. La fel inocenta, frumosul, generozitatea, iubirea...iubirea mai ales.
Am doar o senzatie ciudata de inghet, inghet pe dinauntru, ca si intr-un cuptor cu microunde care te ingheata dinauntru spre exterior. Simt ca nu ma mai atinge nimic, oricat de sus sau jos ar fi, oricat de ascutit sau zgrimturos ar fi, oricum ar fi, sunt in balonul meu de sticla vid, iar sticla e groasa, am ingrosat-o cu fiecare dezamagire cate putin.
Clandestina intr-o lume betonata,
am devenit treptat si eu de piatra.

2 comentarii:

  1. Atunci cand am intrat pe blog-ul tau m-am simtit foarte cand am vazut ca ai scris :"(acesta nu este un hi5) scriu despre ceea ce ma framanta(si ma framanta multe), pentru mine scrisul e ca o terapie,..." ma bucura tare mult faptul ca nu sunt singurul care se trateaza prin aceasta metoda :)

    RăspundețiȘtergere
  2. din pacate am mancat un cuvant dupa foarte era si un bine :)

    RăspundețiȘtergere