blog cu accent de jurnal,predica ori drama, pe alocuri impodobit cu o sinceritate fara perdea,(acesta nu este un hi5) scriu despre ceea ce ma framanta(si ma framanta multe), pentru mine scrisul e ca o terapie, e un fel de centru unde imi adun si contabilizez preocuparile, gandurile, descoperirile, unde imi fortez evolutia, e ceva personal depersonalizat prin faptul ca tu poti sa citesti ceea ce scriu eu aici, posturile mele...somnifere care te obliga sa visezi!
de Dumnezeu trebuie sa-ti fie frica...
RăspundețiȘtergere