LE-Ce faci tu, TOTUL meu?
LI-Uite defilez prin fata ta cu alt proprietar.
LI-Uite defilez prin fata ta cu alt proprietar.
LE-Dar eu, eu ce sa fac fara o casa pentru sufletul meu?
LI-Lasa-l sa zboare.
LE-Dar mi-ai taiat tu aripile cand l-ai aruncat la gunoi.
LI-Costruieste-i altele din deseuri, suntem in timpuri in care totul se recicleaza.
LE-Iubirea niciodata nu va putea fi reciclata din amintiri, puritatea odata pierduta, nu mai poate fi curatata cu nimic, fluturele cand si-a pierdut decolarea e destinat taranii.
LI-Lasa-te adoptata de alte inaripate care nu zboara.
LE-Ha, ha...Cea care tanjeste atat dupa zbor sa se lase constient afundata in mocirla incapacitatii cerebrale de zbor?
LI-Atunci fii zmeu! Lasa-te condusa de o mana sigura pe ceruri cu vant constant. Tu esti copil, lasa-i pe altii sa aibe grija de zborul tau, eu, numai eu stiu cat de copil esti.
LE-Eu vreau sa fiu mare, copil esti TU!
LI-Ba tu!
LE-Vezi!...vreau flori, vreau culori, te vreau pe tine cu petale...
LI-Natanga mai esti. Vei muri o visatoare cu prea multa imaginatie. Lumea e iad, doar tu o vezi cu pene.
LE-Ba, m-au prajit si pe mine in focurile lor, dar eu vreau sa cred ca doar iubirea naste flacari. Iubirea purifica prin scoatea ochilor din craniu, obligandu-te astfel sa vezi cu inima.
LI-Si cum mergi acum prin viata cu inima, organ de vedere?
LE-Cine spune ca merg? Ma tarasc pe urmele pasilor tai gresiti pe lumea asta...
Oare vei intelege vreodata cat rau mi-ai facut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu