"Nu-i asa ca romanticii sunt pesimisti?"

Nichita Stanescu

Nedreptate

"De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?

Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi

să avem

speranţe, pentru frumuseţe

şi pentru duioşie, ochi

şi pentru alergare, picioare?

Atât de nefericiţi să fim noi
incât să trebuiască să ne iubim.

Atât de nestabili să fim noi

încât să trebuiască să ne prelungim

prin naştere

tristeţea noastră urâtă

şi dragostea noastră înfrigurată?"

Colinda pe loc

"Niciodată nu putem greşi prea mult

din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.

Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim

din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim

şi nici prea frumos nu putem să trăim.

Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.

Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte

cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,

Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.

Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,

dar ştim că mai mult nu ni se cuvine."

Mă învelesc de frig...

"Mă învelesc de frig într-o speranţă

cum se-nveleşte soba nou zidită

în relieful de faianţă

cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară

căci n-ai să înţelegi nimic

stimată doamnă-domnişoară

din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,

când nu avem picioare, vino

dar mai ales când voi fi orb,

lumino."