Pentru clovni cu zambete pictate,Dalb, vino, te iau in spate,
Pe tine aleg sa te salvez,
Intre buzele tale ma incadrez!
(mai mult cu v de la vioara, decat cu b de la bass)
In camin, la parter o cutie de pate(sau pateu?) vegetal maggie, la etajul 1, oameni care se respecta, o ceasca de plastic, la doi, cea mai mare cutie, una de porumb fiert...macar din astfel de motive te poti lasa de fumat. Numai pana la doi am ajuns pentru ca de la parter pana la doi erau inchise usile spre ghena. Nu urcasem niciodata pana la doi, de aceea nu stiam niciodata ce este in spatele unei magazii pe cale sa se darame la un vant mai puternic, dar imi imaginam ca sunt alte constructii abjecte din aceeasi categorie, dar nu, este un teren e fotbal cu gazon verde, apoi sunt blocuri. Stim noi vreodata ce sa afla in spatele aparentelor, dupa peretii incarcati de urme de deseuri, stim noi ce se afla dupa gramezile de gunoi aduse ofranda zilnic puritatii? Auzi o tiganca in autobuz ca iti recita Luceafarul de Eminescu de la cap la coada, fara sa se balbaie(cred ca face treaba asta de multa vreme), si iti spui ca lucrurile nu mai sunt ceea ce par, sunt amestecate cu furca in caruta asta, care e viata, ce te plimba doar pe drumuri ce nu au auzit de asfalt. Adevarat ca iarba nu e un motiv foarte bun pentru fotbal, dar macar este intretinuta, deci ca exista, printre uriasi de piatra, pe principiul mijloacele scuza cauza. Lucrurile nu sunt ceea ce par, o multime de oameni pe o parte, o alta multime pe alta parte, la semnalul unui omulet verde, mic: "Tara, tara, vrem ostasi!", "Pe cine?", dar oamenii nu mai stiu sa comunice si atunci se reped toti unii printre altii, isi cauta fiecare calea de unul singur printre gramezile informe de oameni...asta de cheama traversarea bulevardului Magheru, in fiecare dimineata. Ca si cum trotuarul de pe care ai plecat e cel mai nociv cu putinta, de parca cea mai buna solutie e pe partea cealalta, orice ar fi, daca ceva se intampla bine, nu se intampla de partea noastra, nu ne bucuram niciodata de ceea ce avem, tanjim mereu dupa o alta parte, un alt aspect al vietii, unul pe care il vezi, dar nu il ajungi, unul pentru care trebuie sa lupti cu mamuti de fier si tabla. Un om care zambeste, e un om caruia i s-au pescuit colturile gurii...uneori, din greseala fata de expresivitatea fetei, ii este pescuita buza maxilarului si atunci ochii se sesizeaza cu averse. Era odata un clovn care a ramas cu zambetul colorat pe fata, intors in inima.
Hai vino si spune-mi cum sa fiu! Pe cine pacalesti, pe actorii de teatru, tu unul de circ? Ce vezi tu e prea putin spre nimic, dar ai putea, ai putea sa urci la etaje superioare, hai, te poftesc!
melodia zilei: http://www.youtube.com/watch?v=wQ9pEAABU_I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu