labute de fericire pe nisipul inimii mele

Pentru prima oara dupa mult, mult timp sper, curcubeul e pe strada mea, e tot al meu, nu e in baltile de pe trotuare, e chiar pe cer, e sus, dar eu si numai eu pot sa il inhalez...mi-e teama sa nu se spulbere daca il ating, trebuie sa mi-l mai doresc inca putin in imaginatie, apoi rogvaiv-ul va patrunde culoare dupa culoare in viata mea...

Nu stiu sa scriu frumos cand sunt fericita, iar acum sunt, FERICITA.............

melc introvertit

Pentru clovni cu zambete pictate,
Dalb, vino, te iau in spate,
Pe tine aleg sa te salvez,
Intre buzele tale ma incadrez!
(mai mult cu v de la vioara, decat cu b de la bass)

In camin, la parter o cutie de pate(sau pateu?) vegetal maggie, la etajul 1, oameni care se respecta, o ceasca de plastic, la doi, cea mai mare cutie, una de porumb fiert...macar din astfel de motive te poti lasa de fumat. Numai pana la doi am ajuns pentru ca de la parter pana la doi erau inchise usile spre ghena. Nu urcasem niciodata pana la doi, de aceea nu stiam niciodata ce este in spatele unei magazii pe cale sa se darame la un vant mai puternic, dar imi imaginam ca sunt alte constructii abjecte din aceeasi categorie, dar nu, este un teren e fotbal cu gazon verde, apoi sunt blocuri. Stim noi vreodata ce sa afla in spatele aparentelor, dupa peretii incarcati de urme de deseuri, stim noi ce se afla dupa gramezile de gunoi aduse ofranda zilnic puritatii? Auzi o tiganca in autobuz ca iti recita Luceafarul de Eminescu de la cap la coada, fara sa se balbaie(cred ca face treaba asta de multa vreme), si iti spui ca lucrurile nu mai sunt ceea ce par, sunt amestecate cu furca in caruta asta, care e viata, ce te plimba doar pe drumuri ce nu au auzit de asfalt. Adevarat ca iarba nu e un motiv foarte bun pentru fotbal, dar macar este intretinuta, deci ca exista, printre uriasi de piatra, pe principiul mijloacele scuza cauza. Lucrurile nu sunt ceea ce par, o multime de oameni pe o parte, o alta multime pe alta parte, la semnalul unui omulet verde, mic: "Tara, tara, vrem ostasi!", "Pe cine?", dar oamenii nu mai stiu sa comunice si atunci se reped toti unii printre altii, isi cauta fiecare calea de unul singur printre gramezile informe de oameni...asta de cheama traversarea bulevardului Magheru, in fiecare dimineata. Ca si cum trotuarul de pe care ai plecat e cel mai nociv cu putinta, de parca cea mai buna solutie e pe partea cealalta, orice ar fi, daca ceva se intampla bine, nu se intampla de partea noastra, nu ne bucuram niciodata de ceea ce avem, tanjim mereu dupa o alta parte, un alt aspect al vietii, unul pe care il vezi, dar nu il ajungi, unul pentru care trebuie sa lupti cu mamuti de fier si tabla. Un om care zambeste, e un om caruia i s-au pescuit colturile gurii...uneori, din greseala fata de expresivitatea fetei, ii este pescuita buza maxilarului si atunci ochii se sesizeaza cu averse. Era odata un clovn care a ramas cu zambetul colorat pe fata, intors in inima.
Hai vino si spune-mi cum sa fiu! Pe cine pacalesti, pe actorii de teatru, tu unul de circ? Ce vezi tu e prea putin spre nimic, dar ai putea, ai putea sa urci la etaje superioare, hai, te poftesc!

melodia zilei: http://www.youtube.com/watch?v=wQ9pEAABU_I

inot cu pene prin vid

Ce fel de oameni scriu bloguri???de ce scriu eu pe un blog?

Oamenii astia care scriu bloguri sunt niste oameni ca toti ceilalti, doar ca au ceva diferit, ei vad dincolo de lumea din jurul lor, vad in special cu inima, emotiile lor se transforma in alte lumi, construiesc cu mintea lucruri nemaiauzite, namaivazute, nemaitraite, isi asuma riscul de a fi cum s-ar spune, creativi, creativitatea are valenta de noutate, deci ei trebuie sa fie putin altfel, trebuie sa aibe o coarda de sensibilitate mai lunga decat cei care isi iau hrana din exteriorul lor, ei sunt cei care au un interior vast spre infinit, interior de unde scot cuvinte asa cum magicienii scot iepuri din jobene, ei cunosc lumea exterioara impodobita cu floricelele din imaginatia lor.

Pretul pe care il platesc ei pentru ca sunt altfel este de a nu fi intelesi deci pusi intr-o cutie inchisa pe care le este lipita eticheta "fragil", de aceea unii ii ocolesc de teama, unii ii dau de-a dura din teribilism, dar foarte putini au rabdare sa stea sa astepte sa le fie deschisa cutia, acestia din urma stiu ca frumosul se castiga, se castiga prin adevar.

Oamenii acestia sunt cei care refuza sa faca compromisuri de moment, si isi amana rasplata pentru viitor, sunt oameni care nu se imbata cu fetisisme straine de convingerile lor, sunt cei care pierd trenuri pentru ca cerceteaza toate variantele posibile de a ajunge undeva.

De ce am eu blog? PENTRU CA POT! (nu-mi e caracteristic raspunsul asta, dar sunt suparata)

eu, cainii, aurolacii si maturatorii de strada

Din seria: "Ce mai e din ce nu am incercat?" sau "Mai e ceva din care nu am incercat?" (aparent la fel, substantial diferite)

Ceea ce m-a schimbat pe mine ca om nu este faptul ca "o foaie de hartie este o simpla foaie de hartie dar are doua fete", ci faptul ca nimic nu te scapa de tine, iti esti incredintat pe viata, daca esti nesimtit devii grobian,
daca esti prost devii mitocat,
daca esti kilt devii scotian (scuze, asta e din rapid, personalul e dual plin:)),
iar daca esti Loret(optional, dar obligatoriu "a"!), devii "taietor de vene pe lung"(HA HA)...
In incercarea noastra de a ne trage la xerox, incercare soldata cu esec incoronat de vesnica admiratie colectiva, pentru ca desigur, daca face si altul la fel ca tine inseamna ca esti seful(din aia doi oameni, imperial STRICTI(memorie de elefantica), de pe insula pustie), ne pierdem de esenta care ne da unicitatea, in asa hal, incat credem ca putem sa ne ascundem de noi, credinta falsa, irefutabil.
Si totusi sunt atatia oameni dispusi sa se traga la xerox-ul comun, fara pudicitate intelectuala(uneori si fizica, daca nu mai intens fizica decat psihica), incat individualitatea e raritate ingradita de prost-gustul "zemei"("Alcoolul ineaca necazurile, dar necazurile stiu ca inoate!") si-a fumului(despre asta nu am o zicala la inde-minte, dar oricum e de rau, "tutunul, alcoolul si chiar sarea("pentru ca retine apa in organism", iar tu ca om, e posibil sa bei multa apa)dauneaza grav sanatatii!").
Ori esti prost, ori esti fara minte...
Visul meu de mic copil este sa ajung sa le raspund copiilor mei la orice intrebare(cat mai competent posibil)...imi amintesc de tatal meu ca era tonomat viu de raspunsuri cascatoate de guri de copii(la propriu) la intrebari obscure. Sunt, deci la perioada de studiu intens si condensat, al vietii!

Acu-i tarziu, hai pa!

ps. filmele fara amor inclus, dedus, subinteles, nu au sare(nu din aia care absoarbe apa, ci din aia care da gust, si nici din aia care are dupa ea "pe masa")-asta fara nici o referire la text...poate
ps,'cred ca puterea mea de accesare o creierului este fara interfon....1 va rog! :)

la multi ani, lady D!

Fluturii sa iti aduca aripile lor de o zi ofranda, azi cand stralucesti mai tare.
Zambeste copila, zambeste cat poti de tare, viata iti aplauda reprezentatia, sunt palme care vor bate pentru tine, undeva, candva, este o inima care asteapta sa fie ascultata de urechea ta, nu-ti pierde finetea din simturi!
Toate florile din lume isi scutura azi polenul in calea ta, esti privilegiata!
La multi ani!

http://tudorchirila.blogspot.com/2009/03/fericirea-fiului-meu.html

decupeaza colturile nebunule!

Nichita Stanescu

Lectia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.

procesul castelului americii....

Scrisoare de dragoste

de la Franz Kafka pt. Felice Bauer

11 noiembrie 1912

"Iubita mea Felice! Am sa-ti cer acum o favoare care s-ar putea sa-ti sune un pic nebuna, si pe care am s-o tratez ca atare, ca si cum eu as fi cel care ar primii scrisoarea. Este de asemenea cel mai dificil test chiar si pentru cea mai binevoitoare persoana. Iata care este rugamintea mea:

Scrie-mi doar o data pe saptamana, astfel ca scrisorile tale sa soseasca duminica – caci nu pot indura scrisorile tale de dragoste zilnice, sunt incapabil sa le rezist. De exemplu iti raspund uneia dintre scrisorile tale, apoi ma asez pe pat intr-un calm aparent, dar bataile inimii mele imi cutremura intreg corpul, si pieptul se zbate dureros pentru tine. Eu iti apartin tie, chiar aceasta este cea mai potrivita expresie de a exprima starea mea, si totusi acest concept inca nu exprima totul. Dar tocmai din acest motiv nu vreau sa stiu ce gandesti, ma adanceste in confuzie atat de mult incat nu mai pot infrunta viata, de aceea nu vreau sa stiu ce simti pentru mine. Daca as stii cum as putea, inebunit cum sunt, sa stau in continuare la biroul meu, sau aici acasa, in loc sa sar in urmatorul tren cu ochii inchisi ca sa-i deschid doar cand voi fi cu tine? Ah, este un trist, un trist motiv pentru a nu face asa. Pe scurt: sanatatea mea abia imi ajunge mie singur, nu este suficienta pentru o casatorie, ca sa nu mai zic pentru o familie. Si totusi cand citesc scrisoarea ta simt ca as putea trece cu vederea si lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea.

Daca as avea raspunsul tau chiar acum ! Si cat de teribil probabil ca te chinui, si cum te silesc, in tacerea camerei tale, sa citesti aceasta scrisoare, cea mai urata scrisoare care a stat vreodata pe masa ta. Sincer, imi dau seama cateodata ca numele tau minunat imi merge la inima ca o rugaciune… Ah, numai daca ti-as fi trimis scrisoarea de vineri in care te imploram sa nu-mi mai scrii niciodata, in care iti faceam o promisiune asemanatoare. Ah Doamne ce m-a impiedicat oare sa-ti trimit acea scrisoare ? Toate ar fi fost bine acum. Mai este oare acum posibila o solutie pasnica ? Ne-ar ajuta daca ne-am scrie doar odata pe saptamana ? Nu, daca suferinta mea ar putea fi vindecata in acest fel inseamna ca ea nici n-a fost o suferinta serioasa. Si eu deja presimt ca n-am sa pot rezista cu bine scrisorii de duminica. Asadar, ca sa compensez pierderea oportunitatii de ieri, te rog cu ultimele puteri ramase la sfarsitul acestei scrisori : daca ne pretuim vietile cu adevarat, hai sa le abandonam de tot. "

Franz Kafka (1883-1924) a lucrat marea majoritate a vietii sale ca functionat intr-o companie de asigurari. Extrordinarele sale opere de literatura au fost scrise in mare parte in timpul sau liber si majoritatea scrierilor sale au fost publicate dupa moartea sa de tuberculoza. Marele scriitor Franz Kafka a intalnit-o prima oara pe Felice Bauer in 1912 ; timp de cinci ami cei doi au legat o furtunoasa si in cele din urma neimplinita poveste de dragoste.

"put the blame on me!" spuneai

15 03 2007

de autor anonim in viata

"Abia astept sa iti apar in armura si calare pe un CAL,

LUNI multe vor trece pana la acea clipa,dar sper sa nu mori ASTEPTAN-O

INIMA mea sper sa fie o lanterna cu care sa vezi spunii de trandafir

NEBANUITI in drumul tau spre fericire...

SPER sa iti demonstrez ca eu sunt Adamul tau PIERDUT

Indelungatcautat in timpuri neaccesibile omului care nu stie k dragosteaREPREZINTA

Aripi spre paradis..."

cheia e inceputul si sfarsitul!

http://www.youtube.com/watch?v=lSdwItfpi38

ps. Mai spuneai: EA=bolta cereasca, EL=pamantul, "mereu voi fi langa TINE...", cu coada creata.

"Nu-i asa ca romanticii sunt pesimisti?"

Nichita Stanescu

Nedreptate

"De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?

Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi

să avem

speranţe, pentru frumuseţe

şi pentru duioşie, ochi

şi pentru alergare, picioare?

Atât de nefericiţi să fim noi
incât să trebuiască să ne iubim.

Atât de nestabili să fim noi

încât să trebuiască să ne prelungim

prin naştere

tristeţea noastră urâtă

şi dragostea noastră înfrigurată?"

Colinda pe loc

"Niciodată nu putem greşi prea mult

din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.

Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim

din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim

şi nici prea frumos nu putem să trăim.

Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.

Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte

cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,

Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.

Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,

dar ştim că mai mult nu ni se cuvine."

Mă învelesc de frig...

"Mă învelesc de frig într-o speranţă

cum se-nveleşte soba nou zidită

în relieful de faianţă

cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară

căci n-ai să înţelegi nimic

stimată doamnă-domnişoară

din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,

când nu avem picioare, vino

dar mai ales când voi fi orb,

lumino."

autoportret vandut pe 49 de lei

Mario Benedetti

Tactica si strategie

" Tactica mea este

Sa te admir,

Sa te invat asa cum esti,

Sa te iubesc asa cum esti.

Tactica mea este

Sa-ti vorbesc,
Si sa te ascult,

Sa construiesc din cuvinte

Un pod indestructibil.

Tactica mea este

Sa-ti raman in amintire.

Nu stiu cum sau

Cu ce pretext...

Dar sa-ti raman.

Tactica mea este

Sa fiu cinstit

Si sa te stiu onesta,

Astfel ca intre noi

Sa nu ridicam cortine

Si sa nu deschidem hauri.

Strategia mea este,

In schimb,

Mai profunda si mai

Simpla...

Strategia mea este ca,

Intr-o buna zi,

Nu stiu cand si nu stiu

Sub ce pretext,

Sa ai nevoie de mine. "

spune-mi o poveste!

Nazim Hikmet

Uriasul cu ochi albastri

A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica

La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina


Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Femeia....visa.

http://www.trilulilu.ro/speeru/625e9d33df65b2

ramai cu bine!

Pablo Neruda

Regina

"Te-am făcut regină

Există mai mari,mai mari decât tine

Există mai pure,mai pure decât tine

Există mai frumoase,mai frumoase decât tine

Totuşi,tu eşti regina.

Când mergi pe stradă,

nimeni nu te recunoaşte.

Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,

nimeni nu priveşte

covorul de aur roşu

pe care îl calcă fiecare pas al tău,

covorul care nici nu există.

Şi când apari,toate râurile se ridică în corpul meu

vuind,se mişcă

clopotele în cer,

şi un imn umple lumea.

Numai tu şi cu mine,

numai tu şi cu mine,iubirea mea,

îl auzim sunând."

clasic va rog!

Marin Sorescu

Adam

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

nimic nou azi

Cateva chestii amuzante:

http://danterteci.blogspot.com/2009/02/reproducerea-rasei-umane-in-viziunea.html

http://emulte.wordpress.com/2009/03/10/

http://www.spititout.ro/2009/03/minte-de-gasca/

intrezarire de vaga speranta subreda si anemica...
dizgratioasa vaca incercand sa mearga pe sarma...
dar...cine stie?poate...

impotmolita in legi invizibile...

Spui sa iti scriu ceva, orice.......ceva, orice e faptul ca e frumos azi afara, si ma gandesc ca mi-as dori casuta mea care sa ma indemne sa fiu ordonata, care sa imi dea o multumire de sine si o apreciere la fel......visez la casuta mea......la jobul meu care sa imi dea o satisfactie imensa cand ajung seara in casuta mea calduroasa si desigur......atunci, altfel as putea sa imi caut dragostea, as cauta-o pe alt plan, de la un alt nivel, pentru ca as fi independenta.....visez deci la independenta mea, apoi la dragoste....ma gandesc la un mod de a-mi gasi independenta si ma intristez de mor pentru ca.......stii u pentru ca ce........pentru ca traim in Romania si asta nu se poate intampla decat daca m-as apuca de cantat manele peste noapte, sau daca m-as prostitua pe la tv voluntar si nesilita de nimeni....aaa, si desigur mai e modelul Monica Columbeanu......si cum astea nu sunt optiuni care sa se incadreze in tiparele mele, cred k o sa mor singura si trista.......si saraca desigur...........
Loreta de la bordul vietii ei pe marea lumii acesteia.....
.....cu multi pirati in larg.....

P.S. mai astept commenturi ca cel de la postul "botosel", promit sa raspund, iar pt commenturile pozitive, multumesc!ceva mai mult decat multumesc ar fi surplus.

rutina?NOT!!!

Tot nu am invatat sa fac lucruri care nu imi plac! Am invatat in schimb sa fac mereu lucrurile altfel, sa incerc mereu chestii noi, dar...nu e stilul meu, mie imi place vechiul, sunt o conservatoare deghizata in inovatoare de mini-aventuri. De exemplu, sa imi achimb mereu samponul, sa imi schimb mereu culoarea parului, sa am o garderoba cat mai diversificata, sa stiu cat mai multe lucruri din cat mai multe domenii, asta e diversitate constructiva, dar cand vine vorba de sentimente, de modul meu de a fi, pe astea nu le schimb, le ud, le renovez daca le pica fatada, dar nu le schimb, nu le schimb asa cum nu poti schimba coada ursului, e scurta pentru ca asa e ea, sa vrei sa crezi ca e din cauza vulpii, a soartei sau a naturii, conteaza mai putin cauza, dar efectul e imuabil(apropo, nu mi-ai mai spus demult povestea, mai stii?).
Ultimele mele aventuri? Am iesit cu metroul la suprafata, e impresionant sa simti diferenta dintre lumina artificiala si cea naturata atat de total, naturalul bate intotdeauna imitatiile. Am fost la cinema, la film la 10 dimineata :)...no comment la asta si inca ceva, am iesit cu un negru :)).
Azi am pofta de poezie, de versuri, de rime...dar mai bine, ma duc in parc sa hranesc rate, e o zi numai buna pentru asa ceva.
Fly, fly, fly...it'a a beautiful sky!

romantism la inaltime

Bucurestiul e gri, oamenii din el traiesc alb-negru, dar sunt unii care vor sa cultive flori in smoala.
Oameni buni, nu mai traiti in realitati virtuale, nu mai traiti pe cablul de net, nu mai traiti in filme, nu mai traiti in ecranul televizorului sau in butoanele unui telefon, nu spun ca toate astea nu ajuta, dar nu sunt un mod de viata, viata e aia in care te bate vantul, in care te dor picioarele de la mers, sau alergat, in care te bate soarele pe umar, viata e aia in care atingerile pot fi si fizice. Comunicarea sanatoasa e face to face, prietenii sunt rari, iar atunci cand ii ai, scoate-i la un pahar de ceva. ;)
Sim, ma bucur ca ti-a placut surpriza cu picnicul de pe bloc, n-am uitat ca eu te-am molipsit cu romantismul meu(mai tii minte, nu?o frunza care cade toamna dintr-un copac nu e mizerie pentru trotuare, e ceva cu mult mai inalt de atat). Sunt prieteni pasageri prin viata ta, care vin cu un tren si pleaca cu altul, dar sunt unii care vin si nu mai pleaca, isi fac casa in sufletul tau si se lipesc pur si simplu de viata ta(asa ca, Sim, sa ma scoti din lista ta de mess de la rubrica liceu si sa ma treci la prieteni pentru ca eu nu mai plec din gara, is tren fara retur).

P.S.1 Asta e poza cu noi :)) eu sunt aia din stanga cuminte, ca asa sunt eu(desi ati descoperit voi recent ca de fapt eu sunt curajoasa), cea din mijloc esti tu, pentru ca tie iti sta bine in centru si cea din dreapta e Pepsi, pentru ca ea e DA-ul intruchipat.

P.S.2 Trebuie sa recunosc totusi ca ideea cu picnicul a fost a lu' Pepsi.

floricele de creta pe asfaltul inimii

Cum spuneam, vrabiutele au turbat, fenomenul Osci se extinde, ia amploare, ca sa zic asa...si
nu e un dinozaur, nu e un submarin, e el, e Osci, da din aripioare cand ma vede, imi urmareste degetul prin apa, l-am dresat adica, adica stie si el sa faca ceva, cerculete in bolul lui rotund de sticla. Si cel mai important: e tacut, pentru ca e peste, si e fidel, tot pentru ca e peste si aripioarele lui nu functiuneaza in aer ci doar in apa, in apa din borcanul ce ii tine loc de casa. Deci pestii sunt utili pentru satisfacerea necesitatii de a poseda, pentru ca un peste e in totalitate al tau, chiar daca nu poti neaparat sa il iei in brate, sa plangi pe umarul lui, sau...dar faptul ca e acolo mereu, ca pare fericit cand se invarte in cerculete si pare ca nu ameteste niciodata, iar daca el e fericit doar cu putina apa si putina mancare, atunci eu de ce sa nu fiu fericita?

Ca rest soare, soare, soare, necantarit!!!

P.S. Te astept inca, ca si ieri, ca si maine, sub aceeasi umbrela sparta, cu acelasi pahar de cafea amara in mana, cu acelasi mers de balena pe uscat, cu aceeasi cercei afundati in perna, cam la fel de toanta incat sa cred ca eu sunt exact eticheta de pe borcanul tau cu fericire...

botosel

Sunt asa trista! Eu m-am nascut trista, chiar cred ca m-am nascut plangand, dar nu plangand ca orice copil care plange pentru ca intra in contact pentru prima oara cu aerul, eu plangeam pentru ca eram trista. Nu stiu cum eram in burtica acolo la mama, dar atunci cand m-am nascut, m-am nascut trista. Am fost un copil trist, am ras, adevarat, dar mereu cu tristetea in ochi, m-am jucat, dar mereu cu o doza de seriozitate, am facut prostii, dar mereu cu o constiinta prea treaza. Am fost si fericita, acum cand imi amintesc nici nu cred ca eram eu, era o fiinta fara creier care s-a bucurat in contul meu si acum am asa o datorie mare catre viata asta care mi-a acordat fericirea in leasing. Tristetea e starea mea de a fi, nu e neaparat cauzata, dobandita, provocata sau acumulata, tristetea e in mine pentru ca locuieste in mine. Sunt trista pentru ca asa sunt eu!

singuratatea creaza monstri

Am ucis azi toate florile din lume, am ofilit toti trandafirii singulari din maini cu unghii lungi, am urat toate zambilele, freziile, ghioceii, lalelele si alte flori, am blestemat toate mainile imperecheate, am invidiat toate saruturile, deci fetelor cu iubiti, daca vi s-a rupt tocul cand tineati azi o floare in mana, daca v-ati impiedicat si ati cazut in nas pe strada, daca vi s-au rupt unghiile in timp ce va incheiati fermuarul, daca ati observat ca aveti ruj pe dinti, daca vi s-au inchis usile de la metru un nas, daca va curs rimelul pana la barbie sa stiti ca din cauza mea a fost, dar stiti ce?nu conteaza, zambiti pentru ca cineva va fi langa voi sa va consoleze.
Florile sunt o adevarata tortura pentru oameni despletiti ca mine.
Nici inspiratie nu am...imi iau jucariile si am plecat...