romantism la inaltime

Bucurestiul e gri, oamenii din el traiesc alb-negru, dar sunt unii care vor sa cultive flori in smoala.
Oameni buni, nu mai traiti in realitati virtuale, nu mai traiti pe cablul de net, nu mai traiti in filme, nu mai traiti in ecranul televizorului sau in butoanele unui telefon, nu spun ca toate astea nu ajuta, dar nu sunt un mod de viata, viata e aia in care te bate vantul, in care te dor picioarele de la mers, sau alergat, in care te bate soarele pe umar, viata e aia in care atingerile pot fi si fizice. Comunicarea sanatoasa e face to face, prietenii sunt rari, iar atunci cand ii ai, scoate-i la un pahar de ceva. ;)
Sim, ma bucur ca ti-a placut surpriza cu picnicul de pe bloc, n-am uitat ca eu te-am molipsit cu romantismul meu(mai tii minte, nu?o frunza care cade toamna dintr-un copac nu e mizerie pentru trotuare, e ceva cu mult mai inalt de atat). Sunt prieteni pasageri prin viata ta, care vin cu un tren si pleaca cu altul, dar sunt unii care vin si nu mai pleaca, isi fac casa in sufletul tau si se lipesc pur si simplu de viata ta(asa ca, Sim, sa ma scoti din lista ta de mess de la rubrica liceu si sa ma treci la prieteni pentru ca eu nu mai plec din gara, is tren fara retur).

P.S.1 Asta e poza cu noi :)) eu sunt aia din stanga cuminte, ca asa sunt eu(desi ati descoperit voi recent ca de fapt eu sunt curajoasa), cea din mijloc esti tu, pentru ca tie iti sta bine in centru si cea din dreapta e Pepsi, pentru ca ea e DA-ul intruchipat.

P.S.2 Trebuie sa recunosc totusi ca ideea cu picnicul a fost a lu' Pepsi.