joi, 19 martie 2009

procesul castelului americii....

Scrisoare de dragoste
de la Franz Kafka pt. Felice Bauer
11 noiembrie 1912

"Iubita mea Felice! Am sa-ti cer acum o favoare care s-ar putea sa-ti sune un pic nebuna, si pe care am s-o tratez ca atare, ca si cum eu as fi cel care ar primii scrisoarea. Este de asemenea cel mai dificil test chiar si pentru cea mai binevoitoare persoana. Iata care este rugamintea mea:

Scrie-mi doar o data pe saptamana, astfel ca scrisorile tale sa soseasca duminica – caci nu pot indura scrisorile tale de dragoste zilnice, sunt incapabil sa le rezist. De exemplu iti raspund uneia dintre scrisorile tale, apoi ma asez pe pat intr-un calm aparent, dar bataile inimii mele imi cutremura intreg corpul, si pieptul se zbate dureros pentru tine. Eu iti apartin tie, chiar aceasta este cea mai potrivita expresie de a exprima starea mea, si totusi acest concept inca nu exprima totul. Dar tocmai din acest motiv nu vreau sa stiu ce gandesti, ma adanceste in confuzie atat de mult incat nu mai pot infrunta viata, de aceea nu vreau sa stiu ce simti pentru mine. Daca as stii cum as putea, inebunit cum sunt, sa stau in continuare la biroul meu, sau aici acasa, in loc sa sar in urmatorul tren cu ochii inchisi ca sa-i deschid doar cand voi fi cu tine? Ah, este un trist, un trist motiv pentru a nu face asa. Pe scurt: sanatatea mea abia imi ajunge mie singur, nu este suficienta pentru o casatorie, ca sa nu mai zic pentru o familie. Si totusi cand citesc scrisoarea ta simt ca as putea trece cu vederea si lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea.

Daca as avea raspunsul tau chiar acum ! Si cat de teribil probabil ca te chinui, si cum te silesc, in tacerea camerei tale, sa citesti aceasta scrisoare, cea mai urata scrisoare care a stat vreodata pe masa ta. Sincer, imi dau seama cateodata ca numele tau minunat imi merge la inima ca o rugaciune… Ah, numai daca ti-as fi trimis scrisoarea de vineri in care te imploram sa nu-mi mai scrii niciodata, in care iti faceam o promisiune asemanatoare. Ah Doamne ce m-a impiedicat oare sa-ti trimit acea scrisoare ? Toate ar fi fost bine acum. Mai este oare acum posibila o solutie pasnica ? Ne-ar ajuta daca ne-am scrie doar odata pe saptamana ? Nu, daca suferinta mea ar putea fi vindecata in acest fel inseamna ca ea nici n-a fost o suferinta serioasa. Si eu deja presimt ca n-am sa pot rezista cu bine scrisorii de duminica. Asadar, ca sa compensez pierderea oportunitatii de ieri, te rog cu ultimele puteri ramase la sfarsitul acestei scrisori : daca ne pretuim vietile cu adevarat, hai sa le abandonam de tot. "


Franz Kafka (1883-1924) a lucrat marea majoritate a vietii sale ca functionat intr-o companie de asigurari. Extrordinarele sale opere de literatura au fost scrise in mare parte in timpul sau liber si majoritatea scrierilor sale au fost publicate dupa moartea sa de tuberculoza. Marele scriitor Franz Kafka a intalnit-o prima oara pe Felice Bauer in 1912 ; timp de cinci ami cei doi au legat o furtunoasa si in cele din urma neimplinita poveste de dragoste.

5 comentarii:

  1. Nu am sa incep cu deci,pentru ca am observat ca tinde sa te enerveze;)..ideea e una foarte simpla,ai disecat tot ce am spus eu pana la refuz,fara a digera catusi de putin mesajul.Te-ai preocupat mai mult de sintaxa si morfologie,neacordand ideii subliniate nici un fel de atentie.Imi pare rau sa observ asta la tine,desi in articolele pe care le editezi pari a fi foarte sintetica si profunda,dar din pacate,asa cum viata ne-o arata in fiecare zi,aparentele inseala.Am ales sa imi pastrez anonimmitatea(n-ar trebui sa fie o problema a ta,puteam sa scriu orice fel de nume,fara ca tu sa ai nici cea mai mica idee cine sunt,daca te cunosc personal sau nu,si ideea e ca in continuare nu ai sa afli asta,in orice caz...aspectul este strict neimportant).Nu conteaza din partea cui primesti comentarii negative,cat ca le-ai primit,si aspectul asta in sine ar trebui sa iti starneasca interesul si sa te faca sa analizezi catusi de putin situatia,fara a o respinge inca din fazele ei incipiente.cat despre modalitatea mea de a da forma si culoare cuvintelor,trebuie sa stii ca exista metafore,epitete alaturi de alte figuri de stil,si ca unui anume cuvant i se poate atasa o anumita semnificatie,aceasta fiind data de context.Ca un ultim aspect,mesajul nu era unul negativ,cat unul critic(poate mult prea critic),insa scopul lui era unul de a-ti trezi constiinta si de a te detasa de starea de visare in care te afli.pacat ca nu poti accepta critici,te afli in posesia unei probleme pe care majoritatea oamenilor o au(negarea).Asa ca te invit sa o negi in continuare,sa traiesti in lumea ta,sa faci absolut orice vrei tu "draga mea",caci pana la urma,tu esti cea care regizeaza totul.Critica mea nu s-a vrut a fi altfel decat foarte bine intentionata.Vise placute....iti doresc sa visezi numai fluturasi,iepurasi,si numai lucruri frumoase,poate asa vei da o pata de culoare vietii tale

    RăspundețiȘtergere
  2. Facand un compromis, accept faptul ca numele tau nu conteaza. Analizand semnificatia si nu modul cum sunt scrise comentariile tale, constat ca te contrazici, o data spui ca "ratez tot spectacolul", ca sunt o visatoare si tot tu afirmi ca sunt "foarte profunda".(adica sunt foarte profunda in visarea mea?) Oricum stiu cine esti.
    Chiar as fi preferat sa imi spui ca esti tu, nu inteleg de ce ai ales sa ramai anonim...stii prea bine cum sunt eu, sufar de sinceritate ostentativa,pe cand tu...si daca ai impresia ca sunt "oarba", te-au inselat ochelarii mei. Visez, da, e alegerea mea sa nu aleg decat ce vreau eu sa aleg. Realitatea mea exista, crede-ma, dovada ca exist..si e creata pe masura mea, masura pe care tu nu ai sa o intelegi pentru ca sensibilitatea ta a fost slefuita pe calapodul trivialitatii cotidiene stradale, pe cand sensibilitatea mea e conservata sub acoperisuri selectate cu atentie. Nu neg ca lucruri urate se intampla, le vad, le simt, le inhalez, zi de zi, oricat de mult as incerca sa le evit, sunt abonata la realitate pe viata, dar asta nu inseamna ca nu pot sa fac o selectie a pasilor care sa imi calce prin viata mea. Sunt o fata nebuna sa vreau sa merg prin viata pe sarma, nu legata la ochi, doar pe un nivel anume ales de mine, nivel de la care nu privesc in jos, decat atunci cand mai urc o treapta, recunosc, ma voi stradui din rasputeri sa imi pastrez esenta mea mitica. Voi avea numai de pierdut, imi vei spune tu, pierdut e cel ce se pierde pe sine, iar eu imi exploatez pivnitele constiincios.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc oricum ca imi urmaresti blogul, asta inseamna ca intrucatva iti starnesc interesul cu realitatea mea paralela SF, dar nu cu "fluturasi si iepurasi", asa cum spui tu, nu asta intentionez sa promovez, nu-mi plac dulcegariile zaharisite.

    RăspundețiȘtergere
  4. Indiferent ca imi cunosti sau nu,identitatea mea nu conteaza,drept care am tinut sa nu o mentionez.Ma contrazic....hmm..ce-ar fi sa te contrazic pe tine....iar rupi din context...ti-am spus ca esti profunda pentru ca detii aceasta calitate de a privi dincolo de cuvinte,de a citi printre randuri...lucru care nu se interpune deloc cu faptul ca esti visatoare...gusta viata mai mult,si nu vei regreta...asta ar fi mesajul intr-un scurt rezumat...nu mai visa atat...cel putin pe blog:p....curios fiind de fel,daca spui ca ma cunosti...astept de la tine un semn,pe orice mijloc de comunicare,asta asa...ca fapt divers...in orice caz...imi pare rau ca totusi,nu am reusit sa ma fac inteles...

    RăspundețiȘtergere