...merg pe calea INfIerata a vietii, de una singura, la egala distanta de linia goala ce merge paralel cu a mea, echivalent trista si supusa traseului impus de pasii mei urniti la randul lor de goana impusa de viata cotidiana udata de nori prea albi pt scopul lor ce ma obliga sa port umbrela asta intoarsa pe dos de vantul ce bate din fata, mereu din fata, pt a-mi strica echilibrul si asa anemic de la caderi de sperante sub pseudonimul de calciu din oasele mele secatuite de imbolduri cerebrale, solzi pe picioare, pene pe maini, gol in atrii si ventricule si mii de acareturi inghesuite in mintea mea bulversata de subiectivisme...intr-un cuvant...EU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu