ploua, ploua cu tot felul de minusuri mari, de peste tot, din toate partile si atunci evident iti cauti umbrele, te agati de orice ar parea ca seamana cu maner de umbrela, te agati de orice ceva cu maner...imbratisezi un copac, ii furi verticalitatea si pleci mai departe, cu sufletul schiop, pentru ca radacinile le lasi la marginea zilei de azi...de acum vezi albastru, esti chiar tu ploaia...plus!
multumesc umbrelelor din viata mea, in general, celei de azi, in special!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu