iti aduci aminte cand mi-ai spus ca daca ar trebui sa te gandesti la un inger, te-ai gandi la mine?...ce nevoie crezi ca are lumea asta de ingeri?ce nevoie ai avut tu de un inger?l-ai aruncat la primul strop de foc de iad...ce nevoie are lumea asta de ingeri cand zborul e luat in ras, cand aripile mele nu starnesc decat si mai tare rautatea celor din jur, ce sa fac cu ele?
cum sa devin imuna la tot raul din jur, de ce trebuie sa devin si eu tot de plastic, de ce nu te lasa lumea asta sa fii de sticla, de ce simt nevoia sa arunce cu pietre in tine cand te vad de sticla, de parca din cioburile tale si-ar ridica ei palate, de parca le-ai sta in drumul lor spre fericire, asa vad ei fericirea, castigata prin sacrificarea altora?
ce sa fac eu cu toata sensibilitatea mea?cum sa ma adaptez lumii asteia cand nu am masti, cand nu stiu sa mint, cand nu stiu sa fac complimente gratuite, cand prefer sa ma sacrific pe mine decat sa ripostez, cand nu sunt alcatuita din materialul ala care te face sa te adaptezi la orice forma, cu orice pret...
mi-a spus odata, cineva, ca eu traiesc in carti, in cartile pe care le citesc, unde lumea e perfecta, ca lumea asta reala nu e asa...asa o fi...dar daca pretul de a trai in lumea asta e pierderea sufletului, atunci pretul lumii asteia e prea scump pentru mine, nu-mi permit...
ce sa fac eu cu mine?ce sa fac eu cu mine asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu