de ce ne complicam noi viata atat de mult? de ce ne dam seama de valoarea unui lucru abia at cand il pierdem sau at cand si-l doresc si altii sau at cand este imposibil sa il obtinem si nu ne bucuram niciodata de lucrurile simple, de ceea ce ni se ofera gratis, neconditionat, fara sa ni se ceara nimic in schimb, decat sa ne bucuram de el?
de ce nu poti spune te iubesc?
de ce nu putem spune ca iubim at cand iubim, de ce nu putem sa ne aratam slabi at cand suntem asa, de ce e lumea asta o inchisoare pt oamenii sensibili?
de ce nu poti spune te iubesc?
ma gandesc uneori ca trebuie sa fi avut o viata anterioara in vremuri indepartate, cand femeile purtau fuste cu cercuri de sarma, cand doar iubirea le storcea creierul, le sfasia inimile...(oare ce ma leaga atat de tare de viata mea anterioara, oare ce am lasat in urma atat de drag de ma urmareste inca si dupa moarte?)...traiam intr-o vreme cand viata era mult mai simpla, cand iubirea era mult mai sincera, cand aveai voie sa fii modest, cand oamenii nu purtau masti...sau poate asta e lumea inventata de imaginatia mea...
de ce nu poti spune te iubesc?
de ce nu putem sa stam doar in pat si sa ne bucuram de tavan, iar si iar, fara sa avem idee ce inseamna sa te plictisesti?de ce nu ma mai poti tine de mana pe strada si mie sa mi se para ca pasesc pe nori?de ce nu poti sa imi zambesti simplu si eu sa deduc simplu ca ma iubesti?de ce ne complicam viata alergand dupa ceva ce nu exista?
de ce nu poti spune te iubesc numai pe tine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu